Arhive pe categorii: Uncategorized

Comorii

dă-mi voie să plutesc prin tine
să-nec prin emoții noi
dă-mi voie să mai zbor prin gânduri
s-aduc ce vrei – soare sau ploi

dă-mi voie să iubesc, să sufăr
doar tu, ‘n secret, tu, draga mea
să știi c-am inimă și suflet
că tu ești toată lumea mea

dă-mi voie să-ți tot spun în șoapte
că te iubesc, mi-e dor, mi-ești dragă
că pentru fericirea ta
a complotit natura-ntreagă

vreau să te cânt în voce tare
în versuri dulci, ‘n-apus de soare
să vezi că tremură și cerul
când îmi cuprind încet comoara

 

nu-i culmea artistismului, da’i din suflet

Tu nu treci pragul electoral VI

Dragă bugetar…

Sunt un tânăr antreprenor anonim… care încă mai are entuziasm

Să știi că nu mi-i mare bucuria atunci când vine momentul să achit impozitele. Pentru că tu, stimate profesor, o să găsești o mie de motive să nu-ți faci bine datoria, pentru că ai o mie de scuze de ce nu-ți motivezi studenții/elevii, pentru că o să te justifici de fiecare dată când vei favoriza vreun student (contra altor favoruri).

Să știi că nu pot înțelege, stimate funcționar public, ce fel de plăcere e asta – să te plictisești la birou (că doar se întâmplă rar să lucrezi cu adevărat intens [în timp ce unii lucrează 14-16 ore]), să le strici dispoziția contribuabililor (care te plătesc) și după asta să te mai și plângi de viață grea.

Să știi și tu, stimate jurnalist al postului public de televiziune, că am dreptul la emisiuni interesante, realizate de oameni competenți, de profesioniști.

Și ceilalți bugetari ar trebui să știe că eu nu degeaba plătesc impozite în fiecare lună.

Și mai e ceva… încearcă să vezi, poate problema e în tine, nu trebuie tot timpul să dai vina pe alții.

Dacă nu-ți place să fii bugetar – lucrează pe cont propriu sau angajează-te în vreo companie privată… dacă ești harnic și competent

și apropo:

I și  II și  III și IIIa și  IV și  V … și VII și  VIII și  IX

Să ne corectăm

Am observat că în Moldova, multă lume manifestă (într-o anumită măsură) dispreț față de antreprenori. Și cu cât mai mare succes au antreprenorii – cu atât mai mare disprețul.

Motivele? Invidia e una din „bucatele tradiționale” mioritice. Dar pe de altă parte e și specificul multor moldoveni de a privi superficial și de sus realizările altora.

Foarte des angajații privesc șefii ca pe niște dușmani, cu gândul că aceștia, dacă tot sunt „directori” – nu fac nimic și doar dau ordine. Ei nu se gândesc că de fapt datorită acestui „personaj negativ” (șeful) ei au un loc de muncă, că șefului i-au ieșit peri suri și a muncit cât șapte până a reușit să pună pe picioare compania de care mulți dintre angajați își șterg picioarele, că el tot timpul muncește (chiar dacă aparent „tusuie” cu partenerii/clienții sau „se plimbă” prin alte țări).

Dacă șeful tău are o mașină mai scumpă decât a ta – înseamnă că el a muncit și a riscat mai mult decât tine (cel mai des). Și el nu neapărat trebuie să te plătească mai mult decât meriți pentru că „are de unde” (cum cred unii). Și nu neapărat meriți mai mult decât ți se dă (de obicei…poate în afară de bugetari). Te-ai gândit vreodată că poate primești mai mult decât muncești?

Bine ar fi dacă fiecare și-ar face munca sa și nu ar număra banii altora și orele petrecute în birou de alții. Când îți îndeplinești obligațiunile conștiincios – totul merge strună.

P.S.: Am eu maaare noroc de o echipă mică, dar înțelegătoare, cu simț și care își apreciază corect meritele și eforturile. O echipă în care fiecare își știe bine munca și e gata în orice moment sa-și ajute colegii.

Etichetat , , ,

de ce

De ce iubim fetele/femeile?

Pentru că ele știu să trezească în noi tot diapazonul de emoții și sentimente… doar că ele n-au măsură – ne pot face să zburăm după care să ne trântească brutal cu capu’ de asfalt. Dar asta și e ”iziuminka”

Pentru că ele știu să ne facă optimiști și să ne dea speranțe (uneori goale) chiar și în momentele cele mai triste, așa, doar de dragul distracției…

Pentru că ele au 1001 argumente de ce noi trebuie să facem ceva anume… și mai rar când aduc un argument care să motiveze vreo faptă „не в тему” pe care o face.

Pentru că ele sunt într-o competiție continuă cu alte fete, cu ele însele, cu timpul. Pentru că nu se pot împăca cu realitatea – ele știu că întotdeauna este loc de ceva mai bun.

Pentru că datorită lor, noi ne mobilizăm și încercăm să fim bigger, stronger .

Pentru că ele nu pot fi indiferente, nu pot fi ”ca altele”. Fiecare e unică.

Și, foarte important, sunt imprevizibile.

și nu doar de asta 🙂

Despre angajați

Mă bucură tendința multor tineri de a deține funcții cât mai importante, cu răspundere înaltă, care să le acorde un anumit statut, o poziție ”mai specială” în societate. Tot generația asta a noastră își manifestă tot mai mult interesul față de afaceri. Vor să fie independenți, să fie apreciați, să conducă.

Mulți din ei se angajează în calitate de manageri. Să învețe cât mai mult, să adune niște bani ca să-și poată porni afacerea proprie. Și e o motivație corectă. Doar că aici intervine un mărunțiș care îți dă planurile peste cap. Obișnuința. Mai întâi lucrezi pentru o companie ca să înveți, după care înțelegi că nu-ți ajung bani pentru a-ți lansa afacerea. Mai rămâi ca să aduni banii. După care îți dai seama că nu-ți ajung banii… și, într-un final, îți dai seama că ai peste 30, nu mai ai cheful de altădată, dar nici curaj nu prea îți ajunge și riști cu multișoare… și mai trebuie să întreții o soție și poate și un copil.

Aici și se termină careiera de businessman, fără să se fi început măcar.

Da… asta a fost mereu frica mea cea mare – să nu cumva să devin un angajat împăcat cu gândul că așa va fi toată viața.

Despre reviste

Acuma haideți să vorbim deschis… Vouă nu vă e silă să vedeți cum cineva vă minte? Am avut nevoie de prețurile la publicitatea din unele reviste. Cei din redacția uneia din ele, mai că se jurau că tirajul lor e de 4.500 de reviste lunar… minim 4.500. De fapt cam toți declară magica cifră de 4.500… și aproximativ 10-15 mii de cititori lunar. Aș fi crezut, dacă n-aș f văzut businessul ăsta din interior. Am decis să verific datele lor… Să înțeleg în ce măsură merită plătit prețul, unul exagerat, chiar dacă scădem fenomenala reducere de 3% pe care o propuneau. Așadar, la principalul distribuitor de presă (unde redacțiile livrează 75-80% din tiraj) ajung lunar aproximativ 600-650 reviste, din care se vând 500-550. Adică aproimativ 10% din cifra declarată. Așadar, să conturăm schema de lucru. Declari tiraj de aprox. 4-5 mii de reviste. Asta îți permite să pui un preț mare la publicitate. Produci, de fapt, doar 1.000 (din ele – 200 merg din start la clienți și parteneri). Stabilești un preț de vânzare destul de mare, care îți acoperă cheltuielile de producere, motivând prin faptul că ai un produs „de elită” (în MD totul trebuie să fie de lux, de elită, exclusivist)… Mai faci niște publicitate ascunsă în articole, mai bagi reclamă pe TV (în off-prime și pe barter, așa, ca să fie)… Te faci boier cât ai clipi.

Rebeata, așa nu-i frumos… Noi jă știm adevărul… Un pic de adevăr nu strică niciodată.

„P.S.: Acesta a fost, un pamflet :)”

P.P.S.: și totuși sunt câteva reviste oneste și corecte

Etichetat , ,

Love vs in Love

o problema pe care au observat-o sh cu care au „luptat” multzi din prietenii mei… pt multa lume sfyrshitul starii de „indragostire” inseamna shi dovada unui apus al relatziei…opinie, dupa parerea mea, greshita… asta nu e dekat o trecere la „dragoste adevarata” (in majoritatea cazurilor, dar nu bag myna in foc)… sa-mi spun shi eu parerea… poate se va gasi cineva care sa aprobe sau sa contesteze ceea ce zic…

incercam odata sa ii explik iubitei care e diferentza intre „love” sh „in love” sh nu vroi s ma intzeleaga de fapt…poate imi pare mie k exista diferentza…
kynd omu-i indragostit…el nu vede absolut nish un defect in partener, pt el cea mai mare bucurie e s petreaca cu cel drag macar 5minute alaturi, sh anume „acum”
dragostea deja e atunci kynd pe tine aceleash defecte ale lui te enerveaza de moarte, dar nu potzi
fara el, fara calitatzile lui…. shtii k fara el n-o s mai „exishti”, … kynd bucuria cea mai mare nu-i atunci kynd pur shi simplu eshti alaturi, ci atunci kynd te gyndeshti k o s fie cu tine o viatza intreaga sh e unicul om care n-o s te tradeze…. crezi sh ai incredere doar in el…iar o despartzire de o saptamana/o luna/un an nu te face sa-l uitzi… ci sa mori sh sa te topeshti de dorul lui

dragostea ii ink atunci kyn tu deam shtii omu cela pe de rost..cu toate „caracteristicile lui” sh
deam n-ai nimik nou s descoperi in el..sh totush numai el tzi-i interesant
numai el itz treb…mai mult nikcam asha intzeleg eu diferentza asta

diaries

de ce oare ishi fac oamenii un „diary” doar cand simt ca nu mai pot trai fara a-shi pune toate durerile pe hyrtie? n- ar fi mai simplu sa vorbeshti cu un prieten? n-ar fi mai mult folos dintr-o discutzie cu un om? un sfat, un cuvynt de consolare nu strica niciodata… shi in sfyrshit… de ce trebuie sa pui pe hyrtie sau sa ympartasheshti cu un prieten doar cele rele??

oare nu merita toate evenimentele bune din viatza sa fie shi ele impartzite cu cei dragi, cu hyrtia??

fitzi buni…shi nu va fie mila sa traitzi cele mai bune momente din viatza impreuna cu cei dragi…shi nu uitatzi ca cele bune merita shi ele memorate..asha ka punetzi-le pe hyrtie

fericirea

se zice ca fericirea e ca un fluture… daca yncerci sa-l prinzi… fuge de tine… iar daca stai shi-l ashteptzi – s-ar putea sa tzi se asheze pe umar

nu-tzi complica viatza… pur shi simplu fa ceea ce ai de facut

teoria valului

Cester: bai asa-i viata.. ca o un ocean.. si tu stai pe o insula.. si nu stii ce-ti aduce valul.. important e sa stii sa astepti si sa crezi ca valul plin de fericire
arich: fiecare val
arich: e plin de fericire
arich: depinde numa cum stati
arich: asha k s te ynece
arich: asha k sal simtzi cum trece prin tine
arich: sau dintro parte
arich: prosta sal observi
arich: sh s nul simtzi

%d blogeri au apreciat: